Când sprijinul devine constrângere: persoanele cu handicap pierd banii pentru carburant
Pentru persoanele cu dizabilități, mobilitatea este o condiție de supraviețuire socială. Fără acces real la transport, dispar accesul la muncă, la educație, la servicii medicale și la viață comunitară. În acest context, decizia statului de a elimina decontarea directă a carburantului și de a o înlocui cu carduri electronice reprezintă o lovitură gravă adusă autonomiei personale.
Cardurile nu oferă libertate, ci restricții. Ele nu înlocuiesc flexibilitatea banilor, ci o condiționează prin reguli, proceduri și limite artificiale. Beneficiarii nu mai sunt persoane cu drepturi, ci utilizatori de vouchere, controlați de un sistem care decide ce, cum și când pot folosi.
Această schimbare nu a fost discutată cu comunitatea persoanelor cu handicap, nu a fost supusă unei dezbateri publice reale și nu a fost fundamentată pe studii de impact social. Este o decizie tehnocratică, ruptă de realitatea vieții cotidiene a celor afectați.
Statul nu simplifică viața persoanelor vulnerabile, ci o complică. Nu oferă sprijin real, ci un simulacru de ajutor ambalat digital. În loc să construiască politici de incluziune, creează mecanisme de control.
Aceasta nu este modernizare. Este degradare socială mascată sub limbaj administrativ.
